Rugaciunea “heavy metal”

Cei mai inversunati critici ai muzicii moderne, implicit ai muzicii rock sunt practicantii rugaciunii heavy metal. Ce inteleg eu prin rugaciune heavy metal? Cunosti si tu banuiesc macar o sora sau un frate care indiferent de starea lui sufleteasca, cand se roaga in biserica urla, tipa, striga atat de tare de la inceputul rugaciunii pana la capatul ei, incat ciocanelul, scăriţa si nicovala urechii tale mai mai sa cedeze.

Cand te rogi in biserica (vorbesc de biserica penticostala) alaturi de cineva care se roaga in felul acesta nu iti mai auzi gandurile, nu mai sti cum sa te rogi, nu te mai poti concentra, ba chiar poti sa bufnesti in ras cum mi s-a intamplat mie odata, dar hilarul situatiei a fost prea de tot. Nu am inteles niciodata de ce unii se roaga asa, au impresia ca Dumnezeu e surd si trebuie sa Ii desfunde cumva urechile, au impresia ca sunt mai spirituali, au impresia ca doar asa le sunt ascultate rugaciunile? Chiar nu inteleg.

Dumnezeu este prietenul nostru! Oare cum v-ati simti ca atunci cand prietenii vostri cei mai buni in loc sa vorbeasca cu voi urla, striga si tipa cat pot la voi de fiecare data cand va intalniti?

Nu spun ca rugaciunea trebuie sa fie spusa totdeauna pe un ton bland, am si eu momente in care strig catre Domnul cat ma tine gura, dar nu fac asta tot timpul. Chiar Isus s-a rugat cu strigate Tatalui, dar El a practicat si rugaciunea linistita, rugaciunea duhului, apoi o putem intalni pe Ana in paginile Bibliei care abia isi misca buzele in timp ce se ruga. Ar trebui cumva sa avem puterea de a le spune fratilor si surorilor, unii dintre ei sinceri in umblarea lor cu Dumnezeu, dar care nu stiu sa se roage decat cu volumul la maxim, ca rugaciunea poate avea forme diverse iar una dintre ele poate fi intr-adevar si urlatul din toate puterile.

Exista biserici in care asa e traditia, toti sunt practicanti ai rugaciunii heavy metal de iti vine sa fugi, un prieten al meu a avut nu demult o astfel de experienta care l-a ingrozit, pentru ca nu era vorba de cercetarea Duhului neaparat, ci oridecate ori se roaga, fratii urla cat pot, care mai de care mai tare.

Daca ai pune rugaciunea respectiva pe muzica ar iesi o melodie heavy metal in toata regula, doar datul din cap lipseste.

Din nou despre manifestari!

De la inceput precizez ca nu sunt disperata dupa manifestari, nu ele sunt motivul cautarilor mele spirituale,  Il caut pe Dumnezeu si in rest El hotaraste cum si ce, iar in cazul in care apar si manifestari foarte bine. Vreau sa disec subiectul asta cu manifestarile pentru ca mi se par incredibile argumentele contra acestora.

Voi cum credeti ca a cazut Pavel cand Dumnezeu I s-a revelat. A cazut in genunchi, in fata, in spate, pe partea dreapta, pe partea stanga, dezordonat, ordonat? Oare a cazut in atitudine de inchinare, sau a cazut ca traznit, a avut el chef la ora aia sa se inchine sau nici nu a mai stiut de el, doar s-a trezit ca s-a prabusit. Oare cum arata un om care cade asa surprinzator? Pavel nici nu stia cine ii vorbeste, asa ca nu a avut cum sa cada in semn de reverenta si inchinare, omul a cazut fiind coplesit de situatie. Ma intreb daca a fost pe cal sau magar, cum o fi aterizat la pamant, in ce pozitie, oare a aterizat in cap? Si dupa ce a cazut a ramas nemiscat, sau a dat din picioare , din maini, oare o fi tremurat, oare nu o fi tremurat, oare tremuratul a fost doar la maini sau intreg corpul?

Voi cum credeti ca a aratat Pavel cand a fost rapit in cer, el ne marturiseste ca nu stia exact daca rapirea a fost doar in duhul sau a fost plecat cu trupul. Sa presupunem ca a fost rapit doar in duhul, oare cum a aratat trupul lui atunci, o fi stat in pozitie perfect ordonata, o fi stat intins pe spate, sau pe burta, sau in genunchi, sau o fi fost asa ca si cum ceva l-ar fi traznit, dezordonat, fara putere si vlaga, probabil fara puls.

Oare cum credeti voi ca a aratat Ioan care a cazut ca mort? Cum cade un om cand moare, oare cade asa ordonat, in pozitie de inchinare, sau imprastiat, cum apuca saracul, doar moare? Intreb pentru ca sunt curioasa si eu care cadere e autentica, in fata, in spate, pe margine, in cap, oblic, incovoiat, si daca incovoiat la ce unghi.

Fleacurile, astea ne intereseaza pe noi, ca sa ne dam seama daca rapirea a fost de la Dumnezeu si nu de la diavolul va trebui in prima instanta sa aflam sigur sigur, daca fizic oamenii astia erau cazuti in fata sau pe spate, sau in cine stie ce alta pozitie dezordonata, si in functie de aceasta, calculat cumva matematic, putem spune cu siguranta ca Duhul Sfant sau un duh rau a facut toata lucrarea respectiva.

Daniel in timp ce ii vorbea Dumnezeu a cazut lesinat cu fata la pamant, si nu numai odata, se pare ca Daniel lesina cam des atunci cand ii vorbea Dumnezeu. Aici ni se spune ca a cazut cu fata la pamant, dar atunci cand lesini indiferent daca lesini pe spate, in fata sau in alta directie tot lesin se numeste, sunt sigura ca pt Dumnezeu lesinul in fata nu e diferit de lesinul pe spate si nici de lesinul intr-o parte, noi insa avem impresia ca a lesina in fata e muuult mai cool si spiritual decat lesinul pe spate sau lesinul pe o parte. Oricum omul a lesinat, spune clar, nu s-a inchinat, a lesinat, repet pentru ca unii confunda lesinul cu inchinarea, iar mie mi se par doua chestii diferite, poate gresesc eu. Si culmea dupa ce si-a revenit din lesin, Daniel tremura. Cum arata omul cand tremura, oare? Sta asa nemiscat, fara sa schiteze nici un gest, sau chiar tremura ca bagat la curent? Intreb pentru ca am vazut ca sunt foarte multi experti care explica in fel si chip si lesinul si rapirea in duhul si tremuratul, si sunt curioasa si eu.

Dumnezeu nu vorbeste oamenilor si ei lesina, Dumnezeu e un Dumnezeu al ordinii si disciplinei, a lesina nu se include in ordine, a lesina e haos, El nu face haos. Ups, dar tocmai in Biblie vedem ca unii au lesinat, au cazut in diverse pozitii, ba la Rusalii au aratat ca niste oameni beti. Dumnezeu nu vrea sa aratam ca niste beti, El e ordonat, totul e pace, fara zgomot si asa in pozitie stat pe scaun, picior peste picior. Ori noi nu am inteles Biblia si nu am inteles nimic, ori Biblia a deformat adevarul despre experientele unora dintre personaje, si atunci noi avem dreptate.

Din cate stiu eu Dumnezeu nu se manifesta cu forta acolo unde nu e lasat, nu ii pocaieste cu forta pe cei care nu vor sa creada in El, nu se revarsa cu putere peste cei care nu vor asta, asa ca faptul ca la noi nu se intampla ca oamenii sa cada de pe picioare in prezenta lui Dumnezeu nu inseamna decat ca noi nu Il lasam sa se manifeste asa cum vrea. punct. Pentru ca daca L-am lasa sa faca asta cu siguranta ca nu multi ar fi in stare sa stea in picioiare cand s-ar cobora puterea si prezenta Lui. Probabil ca multi destepti care mai de care mai destepti, de fapt cei mai destepti dintre destepti m-ar contrazice, ei ar putea sta in picioare in fata revelatiei puterii, prezentei si maretiei lui Dumnezeu, un pumn de tarana, un fir de praf,  pe care daca ii loveste o masina nu mai ramane nimic intreg in ei, ar putea cu siguranta sa stea neclintiti in fata imensitatii lui Dumnezeu. Ma gandesc ca in cer nu o sa mai avem trupuri de carne pentru simplul motiv ca trupurile acestea de carne sunt atat de limitate, si neputincioase, nu ar rezista in prezenta lui Dumnezue, ar exploda, si de aceea o sa avem un alt fel de trupuri care sa fie in stare sa faca fata atmosferei din cer.

Imi imaginez putin faza cu umbra lui Petru care vindeca. Oare cum s-a intamplat practic. Imi imaginez ca oamenii dupa ce s-au prins ca umbra lui Petru vindeca, au insirat bolnavii exact pe partea drumului pe care urma sa bata umbra lui Petru. Deci Petru umbla si umbra vindeca. Ce se intampla oare cand umbra aceea atingea oamenii? Banuiesc ca unii erau vindecati fara sa simta nimic, altii banuiesc ca simteau cum puterea lui Dumnezeu trece prin ei mai mult sau mai putin iar cei care simteau ca ii loveste pur si simplu puterea lui Dumnezeu banuiesc eu ca se clatinau pe picioare ba chiar cadeau acolo sub puterea lui Dumnezeu.

Imi permit sa imi imaginez asta pentru simplul motiv ca nu pot sa cred cum cred foarte multi ca a face cunostinta cu revelatia si atingerea lui Dumnezeu e ceva banal la care reactia e cel mult cazutul in genunchi in semn de reverenta. In umblarea mea cu Dumnezeu au fost situatii in care fizic nu m-am putut tine pe picioare, acasa singura in camera de rugaciune, pentru ca am simtit ca sunt coplesita, ca prezenta lui Dumnezeu e ceva imens. Cum poti sa minimalizezi asa ceva, cum poti sa spui ca e o bazaconie asta, cum poti sa crezi ca Dumnezeu e banal, ca e ceva asa minuscul care cel mult te va gadila in rest nimic deosebit? Trebuie sa fi cel putin lipsit de intelepciune sa consideri imensitatea si maretia lui Dumnezeu ca pe ceva la care tu sigur poti rezista fara sa schitezi nici o reactie. Dumnezeu e real si cand te atinge o sa simti.

Manifestarile ciudate de care noi abia acum auzim, ele se intampla de mult la cei care Il lasa pe Dumnezeu sa lucreze asa cum vrea, chiar de la  Rusalii, noi abia acuma am fost izbiti de realitatea lor si din pacate in loc sa gandim logic lucrurile si bineinteles Biblic, le catalogam imediat ca fiind de la diavolul. Si in felul acesta avem pretentia ca Dumnezeu sa lucreze din moment ce noi punem lucrarea Lui pe seama diavolului. Nu am nici o reputatie de aparat, nici o imagine de pastrat, asa ca in continuare o sa spun pe sleau ceea ce cred, nu ma tem ca imi pierd admiratori scriind ce scriu, nu mi-e teama ca voi fi categorisita intr-un fel sau altul, ba chiar mi se pare extraordinar cum cei care vor sa umble intocmai dupa urmele lui Isus, au parte de aceleasi categorisiri ca si Isus.

Sper ca cei care privesc critic acest articol isi dau seama ca stiu si eu ca diavolul la randul lui se manifesta in fel si chip, ca da nastere la manifestari tare ciudate si stranii, dar eu vorbesc aici strict de manifestarea Duhului Sfant.

“Conflictul dintre generatii”

Imi vine sa rad cum am putut sa cred in trecut ca exista intr-adevar un conflict intre generatii in biserica. Fals. Singurele motive pentru care tinerii si batranii s-ar incaiera nu sunt principiile de viata ci felul cum sa ne imbracam si ce muzica ascultam. Daca luam principiile Bibliei acela de slujire si dragoste, tinerii din biserica sunt urmasii fideli ai nepasarii care domneste printre cei mai in varsta. Sa nu mai aud de conflict intre generatii, nu exista, pur si simplu e o exagerare.

Felul in care ne imbracam sau muzica pe care o ascultam sunt niste fleacuri, ele se schimba de la o vreme la alta, dar dragostea, bunatatea, facerea de bine, a fi un om de cuvant, altruismul, acestea nu se schimba, sunt la fel, acestea sunt caracteristicile inimii lui Isus, si Isus este acelasi ieri azi si in veci, atat in ce priveste inima cat si puterea pe care o poate manifesta printre oameni.

Voi tinerilor care nu va interesati de cei din jur, nu va pasa ca exista batrani care o sa moara de frig din cauza ca nu au lemne pentru iarna, care nici nu v-a trecut prin cap sa mergeti sa cercetati pe cei in nevoi din preajma voastra, nu va deosebiti cu nimic de cei din biserica voastra care nu fac nici ei lucrurile astea. Asa că, sa va iasa din cap ideea ca batranii sunt fixisti si voi nu. E aceeasi varza si in capul lor si in al vostru. Daca tu ca tanar vanjos si energic nu ai nici o persoana luata in vizor pe care sa o sprijini, pentru care sa te zbati, asa neconditionat, sa oferi fara sa te astepti la nimic in schimb, sa nu ai nici o obligatie pentru persoana aceea decat obligatia dragostei care teoretic ar trebui sa te insufleteasca, atunci sa nu te mai aud cu ideea de conflict intre generatii.

Am asa o durere in suflet pentru ca oriunde m-as uita in jurul meu cu una, doua exceptii vad o mare de tineri care urmeaza acelasi drum al egoismului dus la cote maxime, al nepasarii fata de aproape. Singurele lucruri care conteaza pentru ei e anturajul, distractia de la biserica, eventual cantatul in biserica si maxim fiorul pe care il simt la programul de lauda si inchinare, si cam atat, asa fac si cei mai in varsta, majoritatea dintre ei, fiecare cu problemele lor, fara sa bage de seama ca cei din jur au nevoie de ei.

Pot sa numar pe degete tinerii care intr-adevar au un conflict real in ce priveste conceptiile de viata ale celor mai in varsta, un conflict bazat pe principii de viata, nu pe ce tricou, blugi poarta sau ce muzica asculta.

Reactia in urma binecuvantarilor.

Dragostea de la inceput, entuziasmul de inceput, senzatia aceea de uimire, de multumire, de satisfactie, de mirare in urma unei binecuvantari este o stare care atunci cand dispare compromite intreaga binecuvantare a lui Dumnezeu. Indiferent cum se numeste binecuvantarea cu pricina cand ajungem sa ne obisnuim cu ea, cand ni se pare ca e ceva banal, cand nu mai tresarim de uimire, drumul pe care am luat-o este unul care duce la seceta spirituala.

Senzatia pe care o ai in prima perioada dupa ce primesti o binecuvantare, trebuie pastrata, pentru ca totul e HAR, un har nemeritat, un har care nu poate fi cumparat cu nimic, un har bazat pe jertfa totala. Cand ajungem sa nu mai fim uimiti de minunile lui Dumnezeu si le tratam cu raceala si nu ne mai miram cum noi o mana de pamant putem avea parte de atata dragoste din partea lui Dumnezeu, cu siguranta ca ceva nu functioneaza cum trebuie in mecanismul inimii noastre.

Un mod prin care Dumnezeu imi vorbeste sunt visele, cred ca daca le-as fi numarat as fi socata si eu de numarul viselor prin care mi-a vorbit Dumnezeu si cate s-au implinit, vorbesc de foarte multe vise si la fiecare vis pe care il vad implinit, desi am mai vazut asta de nenumarate ori, ma mir, ma socheaza cumva, raman marcata. Atitudinea gresita din partea mea ar fi sa ma obisnuiesc cu fenomenul si sa il privesc ca pe ceva banal, ceva ce mi s-ar cuveni, ceva care s-a intamplat de atatea ori incat nu ar mai trebui sa imi starneasca mirarea. Si cu toate astea la fiecare vis care se implineste, spun ceva de genul: incredibil, extraordinar, nu imi vine sa cred, si chiar asta simt.

Am dat doar un exemplu, felul in care poate vorbi Dumnezeu este variat, binecuvantarile Sale sunt diverse, iar cand ajungem sa nu ne mai minunam de felul in care El lucreaza, sa ne obisnuim, sa nu mai tresarim, si sa privim totul ca pe ceva ieftin, cand dragostea dintai a pierit, s-ar putea ca acesta sa fie drumul dintre starea de caldicel spre starea de inghet.

Spontaneous Worship

Eliberari de demoni si vindecari

Isi vor pune mainile peste bolnavi si bolnavii se vor insanatosa! (5)

Inteleg ca te rogi pentru cineva bolnav si acel cineva nu se vindeca, ba mai rau moare, asa cum mi s-a intamplat mie de exemplu cu multi ani in urma. Ce pot sa fac eu acuma, sa spun ca Dumnezeu nu mai vindeca, sa acuz ca omul nu a avut credinta, sau mai bine incerc sa inteleg mecanismele lui Isus, cum a vindecat Isus si sa invat de la El.  Isus a vindecat inclusiv pe leprosii care nu au mai venit sa ii multumeasca, stia ca asa se intampla si cu toate astea nu i-a trimis bolnavi pana o sa invete sa fie politicosi si sa invete ce e aia multumire. Isus stia ca vor profita de pe urma Lui , dar pentru ca El nu suporta boala, nu a putut sa ii lase sa plece bolnavi, de la El nimeni nu a plecat bolnav, nimeni.

Noi trimitem oamenii acasa si le spunem ca Dumnezeu nu vrea sa ii vindece, Isus nu i-a trimis acasa, i-a vindecat, chiar daca erau maturi spirituali, chiar daca erau badarani, imaturi, nespirituali, pe El nu l-a interesat decat sa isi manifleste dragostea. La El a lasa bolnav pe cineva nu a insemnat dragoste, ba mai mult dupa ce a vindecat mii de oameni prin prezenta Lui pe pamant, a murit pe cruce ca vindecarea asta sa fie la dispozitia tuturor.

Singura explicatie pe care o gasesc celor care tin mortis de ideea ca Isus vrea ca noi sa fim bolnavi este ori ca sunt incuiati la cap, ori ca sunt orbi, din doua una. Si nu o spun ca sa jignesc pe cineva ci pentru ca eu alta explicatie nu am, la cat de limpede vorbeste Biblia despre subiectul asta. Am fost si eu ani de zile incuiata la cap asa ca stiu cum este sa fi incuiat la cap. Ar mai fi indoctrinarea la care am fost supusi toti, dar din indoctrinare se poate iesi cu putin efort, Biblia este detergentul care spala si inoieste.

Si eu am trecut prin situatii dificile, m-am rugat si nu s-a intamplat nimic, s-au rugat si altii pentru mine si nu s-a intamplat nimic, dar nu pot sa pun pe seama lui Dumnezeu problema respectiva, niciodata, asa ca nu vorbesc in necunostinta de cauza, nu am trait intr-o veselie continua ca sa spun vorbe in vant. Trebuie perseverat, pana vine rezolvarea, e clar ca problema nu e la Dumnezeu, problema nu e in voia lui Dumnezeu care nu ar fi clara, problema e la noi care nu pricepem din prima, cateodata nici din a suta oara, noi trebuie sa ne dumirim, si sa ne incredem asa ca un copil mic in spusele Bibliei.

Adica slujim lui Isus, suntem slujitorii Lui, toata suflarea crestina crede asta, nu? Dar atunci cand El ca Stapan ne spune: predicati Evanghelia, vindecati bolnavi, eliberati demonizati, inviati morti, nu ascultam decat prima parte, ne consideram slujitori ai lui Dumnezeu, dar nu ascultam de El. Macar de nu ne-am mai considera nimic, daca tot nu ascultam , daca tot avem propria parere, propria voie, suntem slujitorii propriilor filosofii si pareri, nu slujitorii lui Isus. Daca am fi slujitori ai lui Isus, am asculta de El, slujitorul asculta de Stapan , merge unde il trimite stapanul si face ce ii cere Stapanul sa faca.

Iar cei care hotaram sa ascultam de Stapan, sa mergem sa propovaduim Evanghelia, sa vindecam bolnavi si nu vedem intampladu-se vindecarea, trebuie sa perseveram, sa ascultam de ce ne spune Stapanul, pentru ca noi Il slujim pe El si ascultam de ceea ce ne spune, mergem unde ne trimite si facem ceea ce ne spune. Perseverenta ne va aduce la explozia aceea pe care o asteptam, idealul e Isus, El a vindecat pe toti care au venit la El, suta la suta, asta trebuie sa fie si idealul nostru, chiar daca acum nu stim de capul nostru, nu intelegem tot ce trebuie inteles, dar cu increderea unui copil trebuie sa ne bazam pe ce spune Isus, si o sa vedem rezultate.

Garantat o sa vedem rezultate, unii dintre noi le vedem si acum intr-o masura mai mica, dar o sa vina vremea descatusarii pentru fiecare din cei care cauta din toata inima sa placa Stapanului, care asculta si nu comenteaza, care inteleg ce trebuie sa faca fara sa mai vina si cu o varianta proprie de umblare in aceasta lume, care isi abandoneaza planurile si imbratiseaza planurile Stapanului.

Isi vor pune mainile peste bolnavi si bolnavii se vor insanatosa! (4)

“Daca este voia Ta Doamne, vindeca-l pe fratele x”. Unde si cand s-a rugat Isus asa? Vreau si eu un exemplu. Este evident ca Isus a stiut care e voia lui Dumnezeu, nu a avut nici o indoiala ca voia lui Dumnezeu este vindecarea indiferent de situatie si starea bolnavului, ca dovada Isus a vindecat pe toti care au venit sau au fost adusi la El, fara exceptie. Noi gasim ca foarte spirituala, smerita si grozava rugaciunea asta, dar Isus nu s-a rugat asa, nici apostolii nu s-au rugat asa, si apostolii au stiut clar care e voia lui Dumnezeu.

Acesta rugaciune iti taie din elan, te rogi pentru ceva dar nu stii daca e bine ceea ce te rogi, nu stii ca bolnav ce sa crezi, sa crezi in vindecare sau nu, doar nu sti exact care e voia lui Dumnezeu si risti a crede ceva ce El de fapt nu vrea. Ce anume gasim confuz in Biblie cu privire la  voia lui Dumnezeu cu privire la vindecare? Mi se pare atat de clar incat nu inteleg cum s-a putut ajunge la ghiveciul teologic din ziua de azi. Lucrarea lui Isus este atat de simpla, nici nu trebuie sa ai scoala primara facuta ca sa poti sa iti dai seama ca Isus a vindecat tot ce i-a iesit in cale, Isus nu a gasit nici o scuza pentru a nu vindeca pe cineva, voia lui Dumnezeu a fost pentru toate cazurile, vindecarea.

Stiu ca e socant, ca o sa iti vina in cap o gramada de cazuri care aparent iti spun altceva, dar Biblia e clara, ce ar fi sa revenim la sursa, sa ne curatim mintea de ceea ce a creat omul sau diavolul, si i-a pus eticheta de invatatura biblica. Sunt sigura ca odata cu spalarea creierului de lucrurile astea o sa inceapa sa se intample iar lucrurile care au avut loc in Faptele Apostolilor si in lucrarea lui Isus. Da, cu tine si cu mine Dumnezeu vrea sa faca aceeasi lucrare, dar pana cand nu ne vom elibera de mosteniri stricacioase, de invataturi aberante si incetosate, El nu poate sa lucreze prin noi, de fapt noi nu Il lasam sa faca asta.

Cred ca darurile sunt o prelungire a roadelor. Cei care lucreaza cu darurile Duhului Sfant, au ajuns acolo pentru ca au cladit ceva tocmai pe baza roadelor. Nu te duci pe strada sa te rogi pentru un bolnav sa fie vindecat decat daca iti pasa de el, adica dragostea, bunatatea, facerea de bine actioneaza, darul e continuarea roadelor. Am ajuns la o convingere care imi este intarita pe zi ce trece tot mai mult si anume ca cei care sunt impotriva darurilor Duhlui Sfant, daca le vei analiza mai bine viata vei vedea ca nu au nici roade. Nu ai cum sa fi impotriva lucrarii Duhului Sfant si sa traiesti umbland in roadele aceluiasi Duh Sfant. Ai roade pentru ca Duhul Sfant locuieste in tine, iar daca tu il blasfemiezi, ii dai in cap de fiecare data cand vrea sa isi manifeste latura supranaturala, daca tu pui pe seama diavolului lucrarea Lui, ma intreb daca nu cumva Il dai afara din viata ta cu tot cu roade. Stiu ca pare exagerat ce spun, asta e o concluzie recenta, o concluzie trasa in urma priviirii mai atente a unor oameni care asta fac, neaga puterea Duhului Sfant dar se lauda cu roadele.

Am mai scris lucrurile astea de multe ori pe blog, si o sa le mai spun, Isus ar fi dat afara din majoritatea bisericilor din Romania, pe motiv ca lucreaza cu diavolul. Si cine l-ar da afara? Cei care se lauda ca au roadele Duhului Sfant, cei care se lauda ca ei nu au nevoie de minuni ca sa creada, lor le e suficient sa li se aduca tone de argumente, atunci cand sunt bolnavi ei se bucura de boala, doar e voia lui Dumnezeu, desi se duc cu o suta la ora la medic ca sa scape tocmai de voia lui Dumnezeu. E nebunie curata teoria asta cum ca Dumnezeu vrea sa fim bolnavi, atunci ar trebui sa nu se mai duca nimeni la medic, sa stea si sa rabde, sa chinuie cu placere si bucurie, doar nu se vrea incalcarea vointei lui Dumnezeu.

Inteleg ca cineva e bolnav, se roaga si nu e vindecat, inteleg ca isi pune intrebari la care nu gaseste raspunsuri, dar asta nu indreptateste pe nimeni sa schimbe adevarul Bibliei, poate sa se dea cu capul de pereti eventual ca nu intelege, dar nu se poate sa crezi ca Dumnezeu te vrea bolnav. Nu , nu , nu. Isus a murit pe cruce sa nu mai fii bolnav. Aaa, ca nu se intampla minunea, asta nu inseamna ca voia lui Dumnezeu s-a schimbat intre timp, pot fi un miliard de alte motive dar nu acela ca Dumnezeu vrea, sau mai grav ca El ti-a dat boala respectiva.

Isi vor pune mainile peste bolnavi si bolnavii se vor insanatosa! (3)

Prima parte Aici

A doua parte Aici

Adica Isus moare pe cruce si se precizeaza clar ca acolo a purtat pacatele si bolile noastre, acolo a purtat blestemul, si dupa aceea doar o perioada de cativa ani sa fi avut efect asta, pe parcurs faza cu bolile a disparut, a ramas doar faza cu pacatele, acum se mai pot ierta doar pacatele iar bolile nu mai pot fi vindecate? Timpul a diluat efectul crucii, acum Isus e altfel, desi Biblia ne spune ca e acelasi, acum culmea El da boala spre desteptatire si crestere spirituala. Haosul a cuprins invatatura crestina, haos total, un haos din care incerc din rasputeri sa ma smulg de tot.

Isus a luat pe cruce pacatul si boala, nu? Daca tot El da boala, atunci logic ar fi sa dea si pacatul, nu? Daca voia Lui e boala, atunci ar trebui ca si pacatul sa fie voia Lui, nu? Iar daca pe parcurs s-a hotarat in cer ca jertfa lui Isus pentru pacat sa mai fie valabila iar cea pentru boala sa nu mai fie valabila, ar fi trebuit macar un versetel sa precizeze asta. Bibia ne spune sa fim ca niste copii, sa gandim simplu si tranşant ca niste copii, Biblia nu ne spune sa gandim ca niste teologi, ci ca niste copii.

O gandire teologica, sofisticata nu va intelege niciodata ce a spus Isus, insa un copil da. Dar, na, nu e confortabil pentru majoritatea sa se coboare la mintea de copil, se vrea intelectualism, iar Isus nu ne-a cerut asa ceva, culmea, poate a uitat, sau cine stie, El ne-a spus ca Duhul Sfant ne va calauzi in tot adevarul si ca secretul patrunderii in tainele Imparatiei cerurilor este sa devenim ca niste copii. Extraordinar nu?

Tot ce spune Biblia si nu functioneaza in viata noastra este pentru simplul fapt ca noi credem ceva fals, nu credem adevarul pur al Bibliei, potem veni cu un milion de argumente ca ar fi altfel, nu credem ce trebuie si gata. Iti spun asta din proprie experienta, acum rugaciunea mea principala este ca Dumnezeu sa imi curateasca mintea de minciunile diavolului care au imbracat haina crestina si de care am fost sufocata toata viata, iar acum incerc una cate una sa o dau la o parte.

Gandeste logic, adica Biblia spune ceva doar asa de fenta? Banuiesc ca daca Biblia spune ceva atunci asa e, poate sa vina Papa de la Roma sa spuna ca e altfel, ceea ce a spus Dumnezeu e singurul adevar. Observam cu totii ca putine lucruri se mai intampla din ce spune Biblia, oare nimeni nu isi pune intrebari? Avem o alta tactica de a lamuri oamenii sa se intoarca la Dumnezeu. Tactica lui Isus este invechita, nu se potriveste cu epoca noastra. Isus era simplu in evanghelizarea Lui, predica Evanghelia, vindeca bolnavi, elibera demonizati, si invia morti, si a avut indreazneala sa ne ceara si noua sa facem la fel. Tactica contemporana de evanghelizare este aceea a argumentelor, teoriei si predicilor care nu sunt urmate de semne si minuni, si culmea culmilor asa e bine, asta e pocainta adevarata. Spune-mi cum poti sa crezi minciuna asta a diavolului ca asa trebuie sa arate crestinismul? Cum se poate una ca asta?

Diavolul e tare fericit ca pocaitii considera predica ca fiind supremul eveniment in mersul lor la biserica, diavolul nu se prea teme de predici. Da, sunt oameni care se pocaiesc in urma argumentelor, dar marea majoritatea nu fac asta, in schimb sunt sigura ca si cel mai mare ateu, budist, musulman, hindus si ce mai vrei tu, daca cineva va merge la el si ii va spune prin darul de cunostinta ca are o problema de exemplu cu ficatul si acel cineva se va si ruga pentru el si va fi vindecat, omul acela isi va pune intrebari cu siguranta, va cauta sa inteleaga cum a fost vindecat si nu va mai putea nega evidenta. Si nici macar nu trebuie sa fie ateu, e suficient sa fie crestin asa cum e crestinismul la noi in Romania, crestin doar cu numele, argumentele nu il vor convinge, el le are pe ale lui, are credinta lui, dar daca are parte de manifestarea puterii lui Dumnezeu, si tu ii vei spune care e calea pe care o prezinta Biblia si cum arata de fapt relatia cu Dumnezeu, te asigur ca dupa ce omul acela va vedea ca boala cu care se lupta dispare, te va asculta cu gura cascata si va vrea sa stie mai mult.

Stim doar de predica si atat, uitam ca lucrarea lui Isus a aratat altfel. Si nu ma intereseaza daca mii de teologi, predicatori si scriitori renumiti cu milioane de carti vandute spun altfel, pur si simplu nu ma intereseaza, Biblia mea spune ceva foarte clar, nu inteleg ce poate fi mai simplu decat sa intelegi ceva ce e scris negru pe alb. Isus a predicat Evanghelia si a vindecat bolnavi, uneori a fost in ordine inversa, dar intotdeauna cuvantul Lui a fost insotit de semne si minuni.

Tradare – Loialitate

Tradarea mi se pare cel mai jegos lucru din lumea asta. Isus inainte sa fie crucificat, suferinta suprema, a avut de a face cu doua astfel  de situatii, cumva l-au pregatit pentru suferinta maxima pe care o avea de indurat la cruce. Petru, cel care nu cu putin timp inainte isi jura credinta si loialitatea fata de Isus, supus presiunii neaga relatia lui cu Isus, nu odata, ci de trei ori ca sa fie clar.

Iuda care Il vinde pe Isus dupa ce petrecuse atata timp in preajma lui Isus, Isus nu facuse nici o diferenta intre el si ceilalti, la actiunile la care au participat ceilalti, a fost prezent si Iuda, era vazut si el un om de baza in comunitatea respectiva, un om de incredere, i s-a dat responsabilitatea gestionarii pungii cu bani, avea omul o imagine. Cand a fost pus sub presiunea banilor, Iuda cedeaza la fel ca si Petru, avand in spate totusi motivatii diferite, inima lui Petru functiona dupa alte coordonate ca cea a lui Iuda, ca dovada rezultatul complet diferit al celor doua tradari.

Isus a trebuit sa indure de doua ori acelasi tip de palma din partea celor cu care si-a impartit viata o perioada destul de lunga si in care a investit tot ce a avut mai bun. Tradarea poate fi rezultatul lasitatii sau a lacomiei, dupa cum vedem in cele doua exemple, nu stiu care e mai rea, lasitatea sau lacomia, rezultatul imediat e acelasi, tradarea persoanei fata de care ai facut niste promisiuni, si dintr-o data de teama, sau indiferenta, din dorinta de a urca pe scara pozitiei materiale sau sociale, nu mai vrei sa iti tii acele promisiuni.

Tradatorii care se pocaiesc au o sansa, insa cei care persista in stilul acesta de viata au ca final ceva tare nasol. Loialitatea cere un pret, cere lupta, cere apararea unor principii, unor promisiuni chiar cu pretul pierderii pe moment a unor lucruri, loialitatea are in piept o inima la care Da este Da si Nu este Nu, loialitatea este in stare sa fie biciuita, dar nu renunta, loialitatea prefera orice pentru a-si pastra pozitia.

Tradarea e la indemana tuturor, pe cand loialitatea nu este la indemana nimanui, loialitatea se dobandeste, se cladeste, se gandeste, se dezvolta, ba chiar se cauta. Loialitatea este rezultatul unei inimi schimbate. Unii se nasc cu o mai mare doza de tradare in sange, dar toti avem la urma urmei asa ceva in Adn-ul nostru pacatos, mediul in care crestem este inca un factor care poate dezvolta tradarea mai mult sau mai putin.

Se pare ca intalnirea cu Isus nu a fost suficienta pentru Petru si Iuda, pentru a intelege ce inseamna loialitatea, Iuda a clacat si nu a mai avut nici o sansa de reabilitare, dar Petru a avut nevoie de imbibarea cu Duhul lui Dumnezeu. Nu a fost suficienta o umblare teoretica cu Isus, o umblare paralela cumva cu El, nu a fost suficient ca Petru s-a aflat in acelasi loc cu Isus, asta nu a ucis tradarea din el,a fost nevoie de imbibarea lui Petru, de umplerea Lui, de coplesirea cu prezenta lui Isus inlauntrul lui prin Duhul Sfant turnat la Rusalii, ca tradarea si lasitatea pe care o avea in sange sa fie transformata in loialitate.

Ne plangem toti ca nu te mai poti baza pe nimeni in ziua de azi. Din pacate se pare ca asa e, dar tu si eu putem schimba asta, incercand, luptand, invatand sa fim loiali prietenilor nostrii. Fuga de legaminte, de promisiuni, ne transforma in niste plante ambulante fara continut. Stiu, stiu, ca loialitatea iti aduce multa durere pentru ca parca nu e corect ca doar tu sa fi loial si ceilalti sa iti insele asteptarile, dar Dumnezeu iti vede loialitatea si mai devreme sau mai tarziu aceasta iti va fi rasplatita, la fel cum si tradarea ca stil de viata, va avea rezultate dintre cele mai nefaste. Loialitatea ca si celelalte lucruri pretioase cere un pret, de multe ori unul greu de platit, dar loialitatea merita invatata.